talpa toamnei apasă —
peste coroanele pomilor,
peste liniștea care învață să adoarmă.

păsările tresar,
două siluete se ridică de pe o bancă,
zburând —
mai convinse decât porumbelul de la casa noastră.

vuietul autumnal
vine din toate direcțiile.

mașinile huruie,
slăbite din încheieturi,
pisicile se agață de garduri...

un avion,
pus pe unde de mâna unui copil —
meșter în origami —
își lasă umbra să cadă peste lume.

eram atât de obosit
încât am luat două frunze
și mi le-am pus pe pleoape —
să închid,
la modul concret,
viziunea despre orizontul galben.