9 decembrie, orele 21.25

Adineauri, m-a sunat Titi, din Germania, acolo unde lucrează în construcții, de peste douăzeci de ani. Inițial, m-a sunat pe whatsApp, dar conexiunea nu a reușit. Ulterior, am vorbit direct pe telefon, vreo patruzeci de minute.

Mi-a povestit, între altele, despre el. Bunicul său a fost austriac, mort în timpul celui de al Doilea Război Mondial, în luptele pentru Berlin: „Mă iau colegii de gât prietenește și mă întreabă de ce mă pensionez. Nu vreau să mor și eu în Germania, ca bunicul. M-am săturat… Bunicu-meu a fost originar dintr-un sat de lângă localitatea în care s-a născut Hitler. De fapt, unele dintre ideile lui Hitler au fost preluate de Ceaușescu: cea de bază era – ca fiecare om să aibă o casă, un serviciu și o mașină. Când se afla închis, Hitler l-a chemat la el pe Porsche și i-a cerut să proiecteze o mașină pentru toți germanii pe care s-o numească Volkswagen. Pe o bucată de hârtie de turnesol, i-a configurat modelul (Broscuța). Porsche s-a conformat. Altă idee a dictatorului, căruia îi era teamă de fisc – nu avea nicio datorie când i-au cercetat situația după moarte – , a fost să construiască autostrăzi (drumuri în afara localităților). Lui Hitler singurul care i-a întors spatele Antonescu a fost (a dat tare cu ușa la cabinet și a ieșit). Toți cei prezenți au crezut că Hitler îl împușcă, dar el a început să râdă: avea vreo cinci stări emoționale, când râdea, când era în depresie, când plângea ș.a.m.d.”.

„Și astăzi, aici nu te joci cu fiscul. Și pentru un euro, sunt în stare să te închidă. După treizeci de zile, vin la tine și te iau și de pe autostradă. Odată, am primit o hârtie în care mă informau că trebuie să restitui o sută douăzeci de euro, nu știu ce poprire. Până am găsit eu hârtia respectivă, mi-au crescut datoria la o sută nouăzeci și șase de euro. Astfel se procedează aici. Vară-ta Otilia credea că ei au să ne dea suma aceasta”.


Titi l-a avut asistent la facultate pe Tăriceanu (care i-ar fi făcut „mult rău: ne-a prins jucând cărți și a chemat miliția. A vrut să ne exmatriculeze”. Îmi mai spune: „La noi, la Severin, a stat în gazdă Ecaterina Andronescu (e din Malovăț). Mama a învățat-o să-și coase hainele” etc.


Cu ocazia convorbirii, am revăzut și eu în minte câteva trasee pe care mi le-a pomenit și am rămas cu o stare sufletească bună, m-am despovărat de sentimentul de închistare, sporit de vremea angoasantă.

P.S.

Mă uit la un meci de fond, centrala duduie, în curând, voi revedea poemul Memento mori.

9 decembrie, 2020

Fiindcă m-am depărtat de copilul care am fost, iernile au devenit cu adevărat mai apăsătoare și am început să fiu atras de atmosfera de basm în care scria Vasile Alecsandri, foc în cămin și liniște plenară.

Un amic și-a exprimat intenția de a achiziționa un cămin electric, la sugestia Teodorei, fiica lui.

Prin 2007 sau 2008, am mers la o fermă de pomi, împreună cu Liviu J., care-l cunoștea pe patron. Deși situată în mijlocul livezii, casa este vizibilă din drum. Era o vreme de iarnă…

Patronul, originar din Moldova, își încălzea locuința printr-un sistem modern (pentru vremea aceea și probabil și pentru acum): fumul de la cămin traversa niște țevi fixate în zid. Desigur, țevile nu se vedeau, dar am aflat despre ele de la proprietar, când am discutat pe seama condițiilor sale de trai – pe care le consider idilice. Locuia împreună cu soția, un copil în premergător și cu o nepoată (care a venit cu noi la oraș, pentru cumpărături). Casa este bine concepută, cu un living din care se iese direct în curte, printr-o ușă dublă, de termopan, precum la fosta Casă a Scriitorilor de la Gura Văii.


Am făcut o trecere în revistă a unui moment autumnal, fiindcă astăzi abia mai pot respira afară, sub ploaia rece.