Când jucam fotbal, la juniori, am văzut Craiova Maxima, la antrenament, ulterior meciului cu Bordeaux, din deplasare.

S-au antrenat pe stadionul Tineretului. În timp ce mingea era la Țicleanu, portarul Silviu Lung a strigat: „Ca la Bordeaux!” și mijlocașul a șutat, destul de tare. Noi, puștii, îl urmăream, cu privirea, pe inegalabilul Ilie Balaci; de fapt, era singurul care rămânea, după antrenamente, să exerseze diverse giumbușlucuri, precum acela de a șuta de la mijlocul terenului: ca dirijată de magie, mingea se oprea pe linia porții, acolo unde și intenționa să o așeze.

Unde s-au dus momentele acelea, pe care, atunci, le credeam imuabile?

Sic transit gloria mundi.