Instituția (la care sunt angajat) m-a programat să mă vaccinez cu Pfizer, însă am vrut mai înainte și, astfel, am fost „înțepat” cu Astra Zeneca, la sfârșitul lunii februarie.

La câteva zile, până într-o săptămână, după ce m-am vaccinat, au început să apară știrile despre efectele secundare (negative) ale suspensiei injectabile, Astra Zeneca, pe care le-am citit, oarecum alarmat, pe net. Unul dintre pacienți ar fi decedat din cauza unui cheag de sânge, la nu știu cât timp după, iar eu mă întrebam când va ajunge și la mine cheagul etc.

Trecuse o lună și jumătate și nu mai primeam mesaj, pe telefon, pentru rapel (mi-a fost expediat cu două zile anterioare datei de 23 aprilie); în mașină, am dat peste adeverința eliberată de instituție, în care, pentru Pfizer, ar fi trebuit, cam într-o lună, să fi făcut și rapelul. Comparând, cu Pfizer aș fi închis, mult mai devreme, cercul.

„Cum a fost, ce am simțit etc.” m-au întrebat cei cărora le-am spus.

„Am simțit o mică imobilitate, de vreo cinci – șase centimetri, în partea dreaptă a gâtului”. „Acela era cipul!” – mi-a „confirmat” o colegă.

După rapel, am luat un paracetamol, pentru că mi s-a părut că am febră.

Cert este că masca m-a ferit de mulți viruși, dintre care cel mai frecvent este acela al răcelii sau al gripei.

Este posibil ca virusul COVID-19 să fie eradicat, dar mai târziu, când va apărea un vaccin decisiv.