O rudă apropiată mi-a mărturisit…

Prin anii optzeci, a stat în gazdă, la Sinaia, pentru un sejur de câteva zile, la omul care a contribuit la arestarea lui Ion Antonescu.

Mareșalul venise la Palatul regal, însoțit de propria-i gardă militară, care a părăsit scările palatului, acolo unde se instala de obicei, din momentul în care căpitanului (care o coordona) i s-a transmis ceva (nimeni nu știe ce), de către un aghiotant al regelui.

Regele, susținea gazda rudei mele, mi-a dat ordin să-i transmit mareșalului că este arestat și, indiferent de reacția pe care o va avea, să nu fac absolut nimic. I-am comunicat: „Domnul mareșal, sunteți arestat!”.

„Din ordinul cui, mă?” – mi s-a adresat. „Din ordinul Majestății Sale”. A tăcut și a dus mâna dreaptă la buzunarul interior al hainei. Am crezut că va extrage pistolul să mă împuște, dar a scos batista și s-a șters pe frunte. Bodnăraș era ascuns după niște perdele, pe hol, să vadă ce se întâmplă.

Drept recompensă pentru rolul meu, am primit această casă.

Coincidența trăită de cel care mi-a povestit mi s-a părut incredibilă, întrucât evenimentele aparțin trecutului îndepărtat și nimeni nu le mai poate scoate din cutie. De asemenea, luând cunoștință despre actul de la 23 August, din manual, rămăsesem cu impresia că aceia, angrenați în istorie, nu pot fi întâlniți printre noi, pe stradă, însă confidența unuia dintre participanți arată, încă o dată, că piramidele au fost ridicate de oameni obișnuiți.