I-am spus amicului meu, lui BAD:

„Să nu te mai aud cu fraza Pe mine și pe tine ne înșală toată lumea, e lucru știut!”.

„Ai devenit și tu superstițios?” – mi-a întors-o, ca la Ploiești, fiindcă, într-o zi de luni, nu voia să cheltuiască bani, pe motiv că îi vor zbura din buzunar, toată săptămâna. A scos 2000 de lei, la insistența mea – l-am convins că, dacă se va ține de superstiții, se va îmbolnăvi de nervi.

„Orice bon pe care-l primeam, în acea săptămână, se încheia cu numărul doi: douăzeci de lei, două sute de lei etc.” – mi-a confirmat, când ne-am revăzut. Pe lângă bon, primea și mustrarea soției: „Te-am avertizat că nu este bine să scoți bani, lunea!”.

(Va urma)