Pe mine și pe tine… (II)

Un amic mă sfătuiește să merg la alt service, pentru revizia anuală a mașinii, un service, unde el îi cunoaște pe toți și ar fi mai ieftini. Îmi oferă uleiul de motor.

Îl ascult.

Asist la manoperă. Schimb câteva vorbe cu patronul, căruia-i place mult mașina; mergea și se uita în spate, luând aminte la aspect. Unul dintre angajați, chiar șeful de service, nu urcase niciodată într-o mașină ca a mea, pentru că este uimit de tot ce vede la bord, tehnologie etc., și o compară cu alte mărci.

După ce se fac schimburile (de ulei și de filtre), trebuie să șteargă din calculator mesajul că s-a produs revizia, dar nu reușesc, deși apelează nu mai puțin la patru testere. Își dau seama că este o exclusivitate a reprezentanței, ridică din umeri neputincioși: „Vă duceți la ei!”.

După ce plătesc, mă îndrept către reprezentanță. O sun pe doamna O., căreia-i împărtășesc inițiativa, și-i cer să mă ajute. „Pentru a șterge mesajul de la calculator, vă costă 260 de lei”. Ajung față în față cu doamna, care mă întreabă ce ulei am pus. I-l arăt. Se uită pe cutie. „Uleiul este foarte bun, însă nu scrie marca mașinii pe cutie”. Pretind o programare, pentru că, îmi dau seama, trebuie să o iau de la capăt…

Pentru aceasta, i-am impus lui BAD să nu mai susțină că „pe mine și pe tine ne înșală toată lumea, e lucru știut”.

Propriu-zis, nu mă trăsese nimeni pe sfoară, toți au fost bine intenționați, dar așa a ieșit.