Am o dispoziție bună, datorită unei convorbiri telefonice, încheiată adineauri, pe care am purtat-o cu un distins amic, întors din Țările de Jos – care-mi sunt și mie familiare.
„Verdeață în tabloul urban, case ca din basmul cu Hansel și Gretele. În stânga mea, într-o curte, un băștinaș creștea oi – grase, frumoase, fericite – acolo și animalele sunt fericite! În dreapta, în altă curte, am zărit boi scoțieni (din ăia care au coarne mari).
Sunt două lacuri în centrul orașului – la 21 de grade – unii, în mare număr, copii și bătrâni, se scăldau, iar apa nu avea mai mult de 15 grade, alții se plimbau pe scutere și biciclete, veseli și fără agresivitate. Am fost în piață – produse sănătoase, accesibile ca preț. Salariul mediu este de vreo patru – cinci mii de euro. În douăzeci de ani, în condițiile în care litrul de motorină are același preț ca la noi, acolo, un om de condiție mijlocie, poate economisi un milion de euro, după care se duce să trăiască unde vrea el. Sunt mulțumit că am văzut o țară a fericirii. Acum, în seara aceasta, mă opresc la mănăstirea Sf. Ana”.
