Prin vene, 
cum te înghițisem, 
în timp ce îmi povesteai despre zei, 
te așteptam să treci. Pregătisem inima
să te prindă într-un compartiment al ei
și, astfel, fără pașaport, 
să ajungi în țara sentimentelor mele, 
să le dai binețe, 
iar ele, cuprinse încă de somn, 
să se șteargă la ochi, 
să se dilate de mirare,
ca fluviul apropiat de zare.