Haina ta nu avea loc în cuierele liberale.
În privirile conservatoare,
prinsese însă stofă,
eternitatea o însemnase cu fir de aur.
Orice înger coborâtor pe pământ
o binecuvânta și-i punea aripi
nevăzute.
Noaptea, zburai printre sisteme
filosofice și planete.
Ai nimerit într-o inimă de păun,
care bătea altfel
decât cea de om.
Ai dat regatul pentru o țigară,
satira ai dezvoltat-o în versuri,
deșteptând electorii adormiți.
De câte ori tu, Eminescu,
în momente de profundă cugetare,
nu ai atins misterele vieții
și ale universului? Însă,
pentru o minte genială ca a ta,
părându-ți banale gânduri,
le-ai neglijat...
„Bucureștiul e așa mare, că o zi nu-i dai ocol călare”