Caiet, anul 1991. O lume insolită (Variantă)

Mențiune*

Poemul avea o formă complexă, pe care, din păcate, am pierdut-o, din cauză că am rupt foile (nu știu de ce și pentru ce).

În pofida pomului 
care-și înmuia coroana în toamnă, 
zugrăvind apoi zarea 
cu mult galben, 
am surâs. 

Cel care mă îndemnase să cred 
că toamna nu-i decât o vopsea, 
căzută întâmplător peste oraș, 
îmi arăta, 
așezat dincolo de timp, 
tensiunea care încă
mă mai lega de versurile, anterior 
lecturate. Prin autoritate, 
îmi sugera beatifica viziune 
a unei lumi căutând reprezentarea 
în lucru, 
precum ideile mele - un artist absolut
să le treacă în realitatea vieții.

Îmi imaginam 
o lume insolită. În euforia ei eternă, 
o planetă vie se învârtea. Aici, 
orice tristețe ajunsă, 
în bucurie se transforma. 

În versurile mele, 
a rămas scheletul melancoliei. 

Caiet, anul 1991. O lume insolită

În pofida pomului 
care-și înmuia coroana în toamnă, 
zugrăvind apoi zarea 
cu mult galben, 
am surâs. 

Cel care mă îndemnase să cred 
că toamna nu-i decât o vopsea, 
căzută întâmplător peste oraș, 
îmi arăta, 
așezat dincolo de timp, 
tensiunea care încă
mă mai lega de versurile, anterior 
lecturate. Prin autoritate, 
îmi sugera beatifica viziune 
a unei lumi căutând reprezentarea 
în lucru, 
precum ideile mele - un artist absolut
să le treacă în realitatea vieții.

Simțeam euforia eternă 
a unei planete insolite
(rotită pe axă de mâna 
lui Dumnezeu). Aici, 
orice tristețe ajunsă, 
în schelet se transforma.  

Caiet, anul 1991. Reflex încetățenit (Variantă)

Mijloacele de conservare artistică 
a diferitelor acrobații din realitate
s-au perimat. 
Mă gândesc, de pildă, 
la recuzita poeților romantici,
la acele epitete și metafore,
care, fixate în aceleași tipare, 
au ros în ele chiar esențele. 

Pentru orice lucru,
am descoperit câte o imagine, 
iar pentru imagini, 
am nenumărate cuvinte. 

De ce numai în meditație 
pot culege roadele minții? 

Caiet, anul 1991. Reflex încetățenit

Toți fiorii, 
care au înfrigurat pe romantici, 
trec prin noi. Ei le-au așezat, 
de atâtea ori, în lucruri, 
încât, nerezistând acelorași tipare, 
chiar lucrurile s-au destrămat. 
Pentru a salva un anume decor, 
au intervenit simboliștii. Deși pana lor
mai lăsa pe foaie urme de onirism desuet,
versul s-a delimitat de muzică, 
pe când surprindea pasărea în aer. 

Caiet, anul 1991. Structuri fine

Mi-am sprijinit privirea de sânii tăi albi, 
desfăcuți în taină, 
dar, între mine și tine, 
va exista mereu o melancolie,
pe care nu știu în ce fel de cuvinte s-o înfrâng. 

Uneori, 
mi se pare că aerul susține,
deasupra, 
eterne fericiri. Numai atunci, 
pot diminua tristețile. 
Iată de ce îți cer să nu-mi reproșezi 
că, în versurile mele, 
din ample adorații, 
vor persista doar fine structuri.