Mergeam pe o stradă... Încă nu o cunoșteam. 
La o răscruce, am zărit o grădină: 
„Să intru?, să nu intru?”;
„Nu, nu intru!”. 
Am dat să mă întorc pe acea stradă,
dar, ciudat, dispăruse. 
Se împachetase într-un geamantan de ceață
și începuse să se ridice 
la cerul timpului mort. 

„Nu am încotro!”, mi-am spus, 
și am intrat.