O tânără se întrece, văd, cu porumbelul sălbatic.
O, el zboară pentru a cânta într-un loc prielnic,
dar și fata, la fel.
Cine se bucură de iscusința lor în fredonat?
Ion, singurul bărbat în zare,
o apucă de braț și o sărută.
Ea se zbate oarecum,
dar cine a împins-o la o asemenea alergare?
Pretextul, găsit în situație:
are catrința stropită de strugurii zdrobiți în fugă.
-Stai, omule, să mă curăț!
Cu degetul, umezit pe limbă,
încearcă a șterge pata de must.
În capul viei,
boul dejugat
își freacă spinarea de oblonul de la car.
„Bucureștiul e așa mare, că o zi nu-i dai ocol călare”