Bucătăria veche, sub al cărei șopron mă refugiam deseori, să mă joc de-a pilotul de curse fictive, manevrând roata unei triciclete defecte, se prelungea, înspre grădină, cu ogeacul.

Eram fascinat de poveștile scrise de Frații Grimm; din acel univers, mi-au rămas câteva cuvinte, asupra cărora visam și pe care nu le regăsisem materializate în viața reală. Unul dintre ele era „magiun”.

Într-o vară, a trecut unchiul Ionel pe la noi, însoțit de Cristi, o rudă din Bălăcița, care mereu era pus pe șotii. Ținta lor era dealul cu iarbă, interesați să culeagă fragi, exact ca în basme.

(Va urma)