Numărul, precum logos-ul, a delimitat pe Adam de paradis.
Rostirea unui număr limită despre atracțiile din Eden ar fi fost inevitabilă. Matematica este o deducere din Dumnezeu sau din stratul inițial al fericirii.
Prin geometria lor, treptele “pretind” efort din partea celor care urcă, dar și speranță – de la cei care încă așteaptă, că vor avea fatum să mai urce o treaptă cel puțin.
Poezia presupusă de imaginea treptelor: poți avea proximitatea cerului, eșalonat, sau a scopului în dragoste etc. : “Cu treptele supui văditei gale/ Sfânt jocul în speranță“.

Prin clasa a doua / a treia, luasem cunoștință despre istoria țării și l-am asemănat pe Sfântul Gheorghe (din icoană) cu Mircea cel Bătrân – amândoi poartă costum medieval. Modelul icoanei noastre aparținea acelei epoci, a Evului Mediu. Dilema era următoarea: părând de rang autoritar, de ce Sf. Gheorghe se confruntă cu monstrul și nu a desemnat un subordonat sau de ce nu a cerut ajutorul cuiva. Răspunsul tot singur mi l-am dat.

(Va urma)