Ardeau câțiva bușteni, 
loviți de fulgere. 
Focul pâlpâia de zor, 
mirosea a rășină, 
un cămin adevărat se ilustra în lumină. 

Amândoi au început 
să se gândească mai mult 
la a se rostui pe mal,
sărind epoci, 
de la acvatic la terestru 
(de la interesanta lacustră,
la prima casă ridicată pe pământ),
nu a fost decât un pas, 
inspirat de geniul uman. 

Zile în șir, 
au fost fascinați de foc,
însă nu reușeau să-l stăpânească, 
se ardeau ușor pe mâini,
când încercau să-l folosească,
pentru căldura sufletească. 

(Va urma)