Jupiter mi-a adus în cale fata cea mai potrivită și eu am dat viitorul, ce trebuia să fie bun, pe o clipă ruginită de visare a altei prietenii. O, Luminem, dragostea noastră trebuia să renască, rază pentru sufletul meu de cleștar să fi fost, însă posibilitatea nu mi-a trecut prin cap. Nu am reușit să-mi îndrept inima spre tine. Când s-a întâmplat, era deja tardiv, tu deveniseși mamă, de ani buni. *** O, Luminem, puține zile mi-au rămas în minte, dar apropierea ta de mine a fost caldă, sinceră și devotată. Nu-mi iert orbirea începutului de drum în dragoste. Ca Ahile, împovărat de soartă, plâng pe țărm, urând lumea veselă de pe străzi, care nu poartă păcatul de a mi te fi ascuns în vuietul ei peren; mi-ar fi ușurat din frământare să fi aflat că ai fugit, fără urmă în orizont, dar, astfel, greșeala este a mea și mă stoarce, zilnic, de orice bucurie, mă înghite ca pe Iona, monstrul din mare. Help me!
Arhive zilnice: februarie 16, 2023
Diogene se lamentează (2. a. Variantă)
O, anii cei mai grei - cum mi se păreau mie! Astăzi, gândindu-mă la ei, îmi dau seama că erau de aur. Dumnezeu mi-a adus în cale fata cea mai potrivită și eu am dat viitorul, ce trebuia să fie bun, pe o clipă ruginită de visare a altei prietenii. Am îndurat, de la început, fiind sigur pe mine, capriciile ciudatei. Speram că se va schimba după mine, dar, îndurerat, constatam că o știa orașul, pe când eu călugăriță o consideram. Până la urmă, ce îți oferă dansul? O! Acestea nu contează, ci doar adevărul că dragostea noastră trebuia să renască, rază pentru sufletul meu de cleștar să fi fost, însă posibilitatea nu mi-a trecut prin cap. Nu am reușit să-mi îndrept inima spre tine. Când s-a întâmplat, era deja tardiv, tu deveniseși mamă, de ani buni. *** O, Luminem, puține zile mi-au rămas în minte, dar apropierea ta de mine a fost caldă, sinceră și devotată. Nu-mi iert orbirea începutului de drum în dragoste. Ca Ahile, împovărat de soartă, plâng pe țărm, urând lumea veselă de pe străzi, care nu poartă păcatul de a mi te fi ascuns în vuietul ei peren; mi-ar fi ușurat din frământare să fi aflat că ai fugit, fără urmă în orizont, dar, astfel, greșeala este a mea și mă stoarce, zilnic, de orice bucurie, mă înghite ca pe Iona, monstrul din mare. Help me!
Elvis Presley – Can’t Help Falling In Love Live in Las Vegas 1970
Diogene se lamentează (2)
O, acei ani, atât de greu de cărat în suflet - așa-mi păreau, astăzi, îi revăd de aur. Jupiter mi-a adus în cale fata cea mai potrivită și eu am dat viitorul, ce trebuia să fie bun, pe-o clipă ruginită de iubire (îmbolnăvitoare a eului meu profund). Am înghițit pretențiile ciudatei... Speram că se va schimba după mine, dar, îndurerat, constatam că o știa orașul, pe când eu, naivul, călugăriță o consideram. Până la urmă, ce îți oferă dansul? O, nici aceasta nu are importanță, ci faptul că sentimentul pentru ea trăsnea de fals ce era și nu m-am dumirit la vreme. O, Luminem, deși puține zile mi-au rămas în minte, apropierea ta (de atunci) îmi stăruie în gând caldă, sinceră și devotată. Nu-mi iert orbirea începutului de drum în dragoste. Ca Ahile, împovărat de soartă, plâng pe țărm, urând lumea veselă de pe străzi, care nu poartă păcatul de a mi te fi ascuns în vuietul ei peren. Asta fac, demult: mă împiedic în propria-mi eroare și în țărână, ca puiul de păun, în boabe.
Diogene se lamentează
De ce nu m-am gândit la tine, Luminem? De atâtea ori, te revedeam și nu am avut inspirația de a reface dragostea noastră, din fașă, pe nedrept, blocată. Inima îmi era frântă, ca un ram în septembrie. Sufeream cumplit și nu scăpam de obsesia aceleia care nu merita, deloc, atenția mea. Nu mă smulgeam pe mine însumi demonilor acelei iubiri, însă nu contează... Prietenia noastră putea renaște și nu mi-a trecut prin cap posibilitatea. Nu am reușit să-mi îndrept inima înspre tine. Când s-a întâmplat, tu deveniseși mamă, de ani buni. (Va urma)