Sacrificiul pentru binele lui Adam 
și al popoarelor
l-a spălat de orice păcat,
el, Prometeu, îndurând,
pe nedrept, 
penitența, dată de Jupiter. 
Deși drept, 
Jupiter întrecuse măsura. 
În pântecul pământenelor, 
răsăreau semizei (din stirpea lui),
a căror longevitate înspăimânta natura.
Planeta era un fel de rai 
pentru ei. 
Nu mai încercau să-și desăvârșească firea. 
Cutreierau planeta,
de la un capăt la altul, aveau timp suficient, 
oprindu-se în țările calde, 
ale căror izvoare 
susurau blând. 
Fără grija muririi, 
umblau sănătoși, veseli
pe unde voiau. 
Din iubirea semizeilor cu oamenii, 
apăruseră uriașii,
al căror mers tulbura liniștea 
din cosmos.