„Din pomul vieții, 
anii au căzut ca merele” 
(își continuă monologul
Diogene). 

„Ce demon a sălășluit în mine, 
de am părăsit-o pe Luminem? 
Și pentru cine? Pentru o fată,
dând din cap, aiurea, 
pe scară! 
De către cine a fost insuflată opinia,
că este mai grozavă șuia? 
De atunci, 
m-am dus tot în jos, 
până în butoi. 
Nu am mai avut parte de dragoste 
adevărată. 
Dar ce înseamnă sintagma aceasta? 
Hai să fixăm!
1. Sufletul să fie ușor, 
ca pasărea în cer
și bucurie neprețuită 
să simți în piept. 
2. Ca Ulise în naufragiu, 
Doamne ferește!
de-ai fi, 
să ai de ce să te agăți, 
pentru a ieși la suprafață, 
anume, de ultima speranță: 
Penelopa-ți fascinantă,
zece ani și mai bine, 
te așteaptă dreaptă”. 

(Va urma)