Perioada imediat următoare celui de-al Doilea Război Mondial este marcată de stagnare, de o reală criză a culturii autohtone. Principala cauză o reprezintă instaurarea la putere a regimului totalitar comunist.

Romanul este o creație epică în proză, de mari dimensiuni, cu acțiune complexă, desfășurată pe mai multe planuri, în timp și spațiu, antrenând un număr mare de personaje, puternic individualizate.

Reprezentativă pentru perioada postbelică este romanul realist „Moromeții” de Marin Preda: volumul I, 1955, volumul al doilea, 1967. Neaderând la estetica realismului socialist, predominantă în epocă, romanul lui Marin Preda reușește să impresioneze prin perspectiva modernă în care autorul abordează tematica rurală și problematica țăranului.

            Două trăsături care fac posibilă încadrarea textului narativ într-un curent literar, realismul.

În primul rând, caracterul realist al romanului se evidențiază la nivelul intenționalității autorului de a realiza o literatură de tip mimetic. Astfel, Marin Preda aduce în fața cititorilor imaginea satului Siliștea – Gumești din Câmpia Dunării, un sat supus destrămării de către istorie.

În al doilea rând, romanul „Moromeții” își relevă modernitatea și la nivelul construcției personajelor. Ilie Moromete este un țăran unic în literatura noastră, singurul „țăran filosof”, în măsura în care în conștiința lui se reflectă metamorfozele și dramele istoriei.

Prezentarea modului în care tema se reflectă în roman, prin comentarea a două secvențe narative.

 Amestecul de tradiție și modernitate este evident și în plan tematic. Autorul abordează atât teme tradiționale: familia, timpul, istoria, cât și moderne: criza comunicării, înstrăinarea, solitudinea.

O primă secvență narativă, semnificativă pentru problematica textului o constituie scena cinei, plasată în expozițiunea romanului. La scena cinei, cititorul descoperă imaginea unei familii hibride, cu copii proveniți din două căsătorii. Această scenă, considerată de critica literară drept prima schiță psihologică a familiei Moromete, prefigurează conflictele centrale ale romanului, cât și motivele care vor duce la destrămarea familiei. Așezarea în jurul mesei „după firi și neam” anticipează evoluția conflictului, iminenta destrămare a familiei. Cei trei frați mai mari, Paraschiv, Nilă și Achim, stăteau aproape de ușă, ca și când ar fi fost gata, în orice moment, să plece. De cealaltă parte a mesei, lângă vatră, se regăsea Catrina, mama vitregă a celor trei frați, iar lângă ea îi avea pe copiii făcuți cu Ilie Moromete, Niculae, Tita și Ilinca. De asemenea, autoritatea capului familiei este sugerată încă de pe acum : „Moromete stătea parcă deasupra tuturor , veghindu-și familia , stăpânind cu privirea pe fiecare” .

A doua secvență narativă, semnificativă pentru tema și viziunea despre lume a autorului, poate fi considerată aceea a tăierii salcâmului. Ilie Moromete decide să taie copacul pentru a-l vinde lui Tudor Bălosu și a susține financiar plecarea lui Achim cu oile la București. În satul Siliștea – Gumești, salcâmul este un simbol al trăiniciei, având valoarea unui axis mundi: „toată lumea cunoștea acest salcâm”, fiind un martor mut al tuturor experiențelor de viață rurală. Doborârea salcâmului marchează începutul declinului familiei Moromete și, totodată, al universului rural. Odată distrus arborele sacru , lumea Moromeților își pierde sacralitatea, iar haosul se instalează treptat. Autorul notează: „grădina , caii , Moromete însuși arătau bicisnici”.

Analiza a două componente de compoziție / limbaj (acțiune, conflict, perspectivă narativă, relații temporale și spațiale.

Perspectiva narativă este obiectivă, cu o viziune „dindărăt”, aparținându-i unui narator omniscient, omniprezent și extradiegetic, care narează la persoana a III-a. Spre deosebire de proza tradițională, unde omnisciența este desăvârșită, în romanul lui Marin Preda este vizibilă o limitare a omniscienței, fapt care are ca efect apariția, la nivelul textului, a personajelor – reflector, Ilie Moromete, în primul volum, respectiv Niculae, în cel de-al doilea și a personajelor – informator, precum Scămosu, Parizianu, Ilinca.

Conflictele exterioare sunt urmărite la nivel ideologic. În primul volum, este conturat conflictul între mentalitatea tradițională, reprezentată de Ilie Moromete, și cea capitalistă, la care aderă fiii săi cei mari, Paraschiv, Nilă și Achim. Cel de-al doilea volum opune alte două mentalități: cea a tatălui, tributar valorilor lumii patriarhale, și cea nouă, socialistă, la care aderă fiul său cel mic, Niculae. Modernitatea romanului constă în sondarea conflictelor interioare ale actanților, prin stil indirect liber sau scene monologate.

În concluzie, creația realistă „Moromeții” de Marin Preda reușește să impresioneze prin perspectiva modernă în care autorul abordează tematica rurală și problematica țăranului.

(685 de cuvinte)