Și acum, iată-mă! eu cu mine însumi, 
de fapt cu tine însăți în conștiința mea.
Starea aceasta de iubire m-a reclădit, 
din cap până-n picioare, pe dinăuntru. 
Sub piele, mă regăsesc altul. 
Văd altfel viața mea, 
o văd numai cu tine.

În fiecare zi, 
voi fi mișcat de bucuria apropierii tale. 
Și nu mi-ar mai fi teamă că zilele trec. 
Totul va fi retrăit cu o emoție superioară, 
cu o fericire umană.  

A bea cafea împreună 
ar deveni un moment de consfințire a fericirii, 
de relaxare și de întâlnire a mâinilor, 
de atingere a verighetelor cu numele noastre încrustate în aur
și a privi pe geam ziua, soarele din cer, frunza din copac, 
în sfârșit, ne va bucura, ne va interesa. 
Vom avea ochi, 
fiind împliniți sufletește, 
să vedem și natura, să ne uităm pe geam.

A ști că ne întâlnim după lucru 
ne va conferi o siguranță atât de plăcută, 
încât, pe drumul către servicii, 
vom spune că viața e frumoasă 
și în fiecare clipă vom enunța aceasta. 

A ieși amândoi de sub aceeași plapumă 
și a ne vedea la față e fericire. 

Ne vom ocroti unul pe altul, 
ne vom alinta.

Ne vom ocupa de nepoții noștri cu mai mult drag, 
fiind noi în primul rând motivați să trăim cu extaz. 

Vom privi și Dunărea, de pe terasa noastră,
ce viitor putem avea!

Ești floarea mea de colț care mai presus de orice floare e.

Ochii tăi îmi apărură acum, în față, deodată, 
cu privirea lor pentru mine.