Poem vechi: Cugetare

O, iubita mea, 
cu o față aducând asemenea celor plecați demult dintre vii,
mă ceartă. Mă fixase într-o îmbrățișare soră cu moartea, 
căreia în vis nu-i scăpam.
I s-a părut că peste imaginea ei, 
gândurile mele au adus, cu fiecare zi dată de cosmos, 
figuri noi și acolo unde a ajuns, 
printr-un accident de cale ferată, 
încă o dată s-a văzut îngropată.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *