Lui Adam i s-a înmuiat inima, pentru titanul aflat la ananghie (aflase despre Prometeu că este fratele lui Atlas, cel care, vânjos din cale afară, ține pământul pe umeri).
Într-o seară, nu știu cum, eu însumi i-am auzit șușotind despre Diogene - să-l împovăreze cu o dragoste, ale cărei rădăcini erau spini.
Adam deschisese o carte, rămasă în mână, pe când a coborât din Eden, și a ales, din capitolul unui secol trecut, numele: „Diogene din Sinope”. Din pedeapsa ta, i se adresa cald lui Prometeu, hai să-i dăm ceva și unui om , să-i fie și lui greu.
