Ca o balerină în vârful degetelor 
erai înfiptă într-un marcaj de secundar - așa te vedeam, 
când deschideam capacul ceasului de buzunar.

Îmi săreai în ochi, de peste tot, 
până când reflexia săgeții lui Cupidon 
te-a prins pe tine, cea de sub cadran.

Zâmbind la brațul meu,
tu însăți te uitai la tine, 
cea oglindită în aurul acului de minutar: 
„Nu știam să fiu atât de zveltă", 
îmi tot spuneai. Sperai să te susțin în afirmație, 
dar mie nu-mi păsa...
 
Te aveam în dublu exemplar, 
în carne și oase și te mâncam din ochi, 
pe când îți rochia îți tresălta, 
rotită de mânuțele-ți fine, 
în carcasa ceasului care, în curând, 
se va fi odihnit in buzunarul meu de la piept.