M-ai zărit în mintea ta, 
pretinzând mâna alteia. 
Clipești o dată din ochi 
să mă strivești 
și fugi spre dreapta. 
Ți-ai pierdut complet direcțiile. 
Nu știu ce fel de gând te va înfrâna.
Oricum, din confruntare vor sări țăndări, 
dar hai să încercăm ironii! 
și ele ne vor fi spade.  

Dacă vrei să-mi fii în apropiere, 
așază-te în fotografia aceasta de pe masă, 
ca o frunză în copacul din spate. 
Este singura șansă pe care ți-o ofer. 

Îți las ușa deschisă înspre mine. 
Ne trebuie numai sclipirea pentru explozie.

Strig la tine 
și începi să pășești cuminte sub bolta de litere.

Trepte de piatră atacă apusul cu lucirea, 
până la sângerarea de sus a cerului.