Luminița V. îmi spune că va merge cu mine (cu mașina). Casa

ei e în drumul meu. Îi confirm că plec în curând. Între timp, primesc un apel și ies din cancelarie cu telefonul la ureche, mă îndrept spre baie, să mă dezinfectez. Țin telefonul lipit de ureche, proptit în umăr, pentru a nu fractura discuția.

Luminița mă vede îndepărtându-mă și crede că mă duc la mașină.

După ce îmi spăl bine mâinile, mă usuc și dau cu dezinfectant, reintru în cancelarie și mă uit de Luminița, care nu mai este. Întreb de ea:

-A plecat! îmi răspund mai multe colege. A ieșit după tine.

Altă colegă, în cadrul ușii, le face tuturor cu mâna, semn că pleacă.

-A! Uite, merg cu A.! spun eu, spre amuzamentul colegelor. Adaug tare: „Nu e pentru cine se pregătește”, „ci pentru cine se nimerește” (completează ele, în cor, celebra expresie populară).