Aseară, am adormit destul de târziu, după ora 23 (chiar trecut de 0,00). Am publicat textul despre bunicul Constantin. Aveam nevoie de o fotografie. Am dat sfară în țară și cea care mi-a trimis mai multe a fost soră-mea. Am încercat să ajustez câteva, dar nu mi-a reușit. Gestul soră-mi m-a emoționat, l-am văzut deodată în față pe bunicul (pe whatsApp), fără să mă fi așteptat. Am fost propulsat de simțul vizual în timpul trecut (Marcel Proust a pornit în căutarea amintirilor, mușcând din madlenă).

Mi-am început ziua cu o incursiune în oraș. La întoarcere, am oprit la un OMV. Roțile mașinii mi s-au părut dezumflate, deși ieri am fost la vulcanizare. Cel de la pompă mă știe, am descoperit că avem cunoștințe comune… S-a oferit să verifice el presiunea în pneuri, pentru că, probabil mă văzuse ezitant (îmi era frig și nu m-aș mai fi dat jos din mașină pentru nimic în lume). Presiunea a fost de 2 bari, deși trebuia ceva mai mult, 2,2. Angajatul mi-a spus misterul decalajului: „Ieri, au fost vreo 14-16 grade, iar acum e mai frig”.

Acasă, după ce am pus centrala în funcțiune, abia de m-am schimbat (cu încetinitorul) în hainele de interior. Ce bun ar fi un halat gros, dintre cele care apar în poezia lui Șt. O. Iosif, când se uită el pe geam, la cer, la circulația amenințătoare a norilor!

Cineva îmi transmite un mesaj: „Eu deja am trecut la halatul gros, iar centrala am pornit-o de două săptămâni”… și reacționează cu surprindere la vederea acestei mențiuni. Aș vrea să-l întreb cum este să te revezi în pagina cuiva instantaneu, cu o parte din vorbe, dar nu dau curs curiozității, pentru că mă gândesc la cum m-aș simți eu în astfel de situații intermediare mediilor virtual și real. (Mi-a răspuns: „Ca în oglindă”).

Mă adun, deschid laptopul și inițiez cronica la cartea lui Geo Constantinescu: Întoarcerea istoriei. Literatură diaristică și de memorii (apărută la editura Eikon).

Îmi voi pregăti micul dejun, dar după elaborarea a cel puțin un paragraf. Am roșii proaspete, ardei iute. Ardeiul este de un soi cum nu am mai întâlnit. Când mușc din el, risipește o iuțeală și un parfum de scurtă durată în cerul gurii, dar iuțeala dispare până la momentul îngurgitării…