Într-o convorbire telefonică, Liviu J. îmi povestește despre o călătorie a lui cu avionul. Deasupra Olandei:
-Peste aripa avionului, vedeam jos o geometrie perfectă: străzi, canale, mori.
În aeroport (nu mi-a precizat numele, dar tot în Olanda), am zărit doi muncitori îmbrăcați în salopete impecabile. Aveau mișcări de artiști. Vopseau pasarela de acolo, de fapt era o balustradă, cu o asemenea artă, așa de bine le veneau pensulele în mână, de parcă erau pictori, van Gogh sau Picasso. După ce și-au terminat treaba, au mers la un sufertaș, unde-și țineau pachetele de mâncare: ziceai că sunt la picnic, la iarbă verde. Trei sferturi de oră au mâncat și au vorbit. Am prevăzut ce va urma: și-au scos de la piept câte o țigară lungă, era ceva peste Kent. „Marlboro lung” – mi-a menționat un coleg, expert în tutun.
În timpul convorbirii (cu Liviu), o pisică neagră mestecă bucățica de brânză pe care i-o lăsasem în iarbă: O strig, s-o pot fotografia.