1 martie, 2021: Florile de 8 Martie…

Ajunsesem, prin nămoale, urmând dârele mai uscate din drum, pe la Mărinaș, la poartă. M-a strigat mama. Era 8 Martie și uitase să-mi dea ceva pentru învățătoare: „Îi spui – cu ocazia zilei de 8 Martie, vă ofer aceste flori, ca semn de prețuire etc. Vezi și tu! Dar să nu te intimidezi!”.

Florile erau de plastic, un buchet multicolor. Numai vederea lor mi-a inspirat parfumul celor pe care-l au cele naturale. M-am uitat mai bine în pachet: doi cocoșei de porțelan cântau în peticul artizanal. M-am îndreptat, cât am putut de repede, către școală. Înainte de a intra pe poartă, m-am oprit la cișmea și mi-am spălat cizmele de cauciuc.

Datorită gestului mamei, ziua aceasta devenea pentru mine una de sărbătoare, luam parte la un miraj cosmic – așa mă simțeam de important. Dacă două stele se ciocneau, eu le vedeam. Cred că eram cam singurul care-i înmnânam un mic dar doamnei învățătoare. Îmi părea rău că și alți colegi ai mei nu consimt la un fapt moral și deloc important, din punct de vedere financiar, însă niciunul nu avea mamă ca a mea, care punea preț pe carte mai mult decât orice, la fel ca pentru icoană. Eu însumi aveam impresia de a fi încheiat o misiune, de a fi participat la mica bucurie a cuiva atât de însemnat pentru mine, atunci. Podiumul de la tablă era scena pe care noi ne manifestam și doamna învățătoare era singura spectatoare a vârstei noastre în formare, interesată să progresăm mental. Pe durata orelor de studiu, eu coboram în mine însumi și-mi ascultam gândurile, care se omorau să rezolve tema aceea, sarcina de lucru, astfel încât, în viață, ideile noi, deprinse în bancă, au lucit ca un diamant.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *