Prin vene, 
cum te înghițisem, 
în timp ce îmi povesteai despre zei, 
te așteptam să treci. Pregătisem inima
să te prindă într-un compartiment al ei
și, astfel, fără pașaport, 
să ajungi în țara sentimentelor mele, 
să le dai binețe, 
iar ele, cuprinse încă de somn, 
să se șteargă la ochi, 
să se dilate de mirare,
ca fluviul apropiat de zare. 

În jgheab, 
stelele s-au spălat pe cap,
au căutat, 
în garderoba țăranilor, 
prosoape, 
ca să se șteargă,
dar au dat numai peste föhnuri turcești.
Încercând să le folosească, 
și-au ars pletele, 
precum și imaginea liliacului înflorit, 
răsfrântă în sufletul lor de lumină,
s-a afumat întreagă. 

S-a supărat un zeu, 
pe care, destul de răzleț,
îl prinsesem în scriitură, 
pe când mă asalta cu umanitatea lui, 
recunoscută prin vorbele 
pe care i le adresa  
unui prinț (prins de remușcare)-
săgetase din orizont 
zborul de cocor. 

Zeul se numea Ares. 

Au plâns țăranii
și au început să are cu lacrimi
brazdele. 

În jgheab, 
stelele s-au spălat pe cap,
au căutat, 
în garderoba țăranilor, 
prosoape, 
ca să se șteargă,
dar au dat numai peste föhnuri turcești.
Încercând să le folosească, 
și-au ars pletele, 
precum și imaginea liliacului înflorit, 
răsfrântă în sufletul lor de lumină,
s-a consumat în funingine.  

S-a supărat un zeu, 
pe care, destul de răzleț,
îl prinsesem în scriitură, 
pe când mă asalta cu umanitatea lui. 
Zeul se numea Ares. 

Au plâns țăranii...
Plugurile sunt ușoare 
față de lacrimile vărsate pe răzoare.