Caiet, anul 1998. Zeul Ares

În jgheab, 
stelele s-au spălat pe cap,
au căutat, 
în garderoba țăranilor, 
prosoape, 
ca să se șteargă,
dar au dat numai peste föhnuri turcești.
Încercând să le folosească, 
și-au ars pletele, 
precum și imaginea liliacului înflorit, 
răsfrântă în sufletul lor de lumină,
s-a consumat în funingine.  

S-a supărat un zeu, 
pe care, destul de răzleț,
îl prinsesem în scriitură, 
pe când mă asalta cu umanitatea lui. 
Zeul se numea Ares. 

Au plâns țăranii...
Plugurile sunt ușoare 
față de lacrimile vărsate pe răzoare. 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *