După moartea lui Caesar, a izbucnit o luptă feroce pentru putere, între Marcus Antonius, mâna dreaptă a lui Caesar, și Octavian, nepotul lui Caesar. Războiul intern s-a încheiat cu un armistițiu, oarecum straniu. Cei doi au întocmit câte o listă cu prietenii lor cei mai buni (listă cu zece prieteni). În semn de încredere, Octavian, conform armistițiului, trebuia să ucidă pe primii zece susținători ai lui Antonius și viceversa (Antoniu, pe cei ai lui Octavian).

Victimă a acestei cumplite înțelegeri a căzut Cicero, cel mai mare orator al romanilor. Prieten intim cu Octavian, Cicero figura primul pe lista acestuia. Aflând despre ce i se va întâmpla, Cicero a părăsit Roma, dar a fost prins și ucis (decapitat) de oamenii lui Marcus Antonius. Capul i-a fost dus în Senat, acolo unde Cicero ținuse discursuri și pledoarii celebre. Cei care i-au fost dușmani i-au înțepat limba cu un ac (Cicero avea cuvântări „înțepătoare”).

(Va urma)