Ion Cristofor ne oferă, prin cea mai recentă apariție editorială a lui, o valoroasă contribuție la istoria literaturii de limbă română. Este aproape sigur că publicul din țară nu este familiarizat, în mare măsură, cu activitatea literară desfășurată în limba română în Israel. În această lucrare, O istorie a literaturii de limbă română din Israel (Editura Napoca Star, Cluj – Napoca, 2023), structurată în două secțiuni distincte – Poeții și Poezie și Umor – sunt prezentați, în ordine alfabetică, mai mult de cincizeci de autori. Astfel, Cristofor își propune să ilumineze un segment cultural important, dar adesea trecut cu vederea, contribuind semnificativ la înțelegerea și aprecierea literaturii românești din diaspora israeliană.

Livia Abba se evidențiază prin meditația profundă asupra unor evenimente grave, cum ar fi pandemia de Covid. Emilia Ataba explorează intens sentimentul înstrăinării, aducând în prim-plan experiențele personale ale alienării. În contrast, Gabriela Baddour, deși adeptă a unui modernism temperat, nu renunță la valorile clasice, integrând armonia rimei și ritmului în creațiile sale. Cea care-l impresionează pe antologator, deși pregătirea ei este în domeniul artelor plastice, este Beatrice Bernath, din a cărei operă lirică sunt redate numeroase texte. Etgard Bitel este preocupat de trecerea inexorabilă a timpului și, asemenea lui Faust, încearcă să-l oprească în loc („Volumele publicate – Femina și Intersecții ne oferă prilejul de a descoperi un poet al esențialului”). Poemele Marlenei Braester, recent descoperite pe unul dintre site-urile literare, constituie „un spațiu simbolic cu semnificații multiple”, invitând cititorul într-o lume de adâncă reflecție. Felix Caroly, o voce proeminentă în peisajul poeziei israeliene de limbă română – așa cum îl caracterizează Ion Cristofor -, revine în prim-plan cu o remarcabilă antologie de autor, intitulată Sertarul cu iluzii. Lirica sa parcurge o evoluție semnificativă, de la exerciții pe teme clasice, precum evocarea unor epoci mai faste, către o estetică baudelairiană a urâtului. Iudit Coman, prin demersul său poetic, se apropie într-o manieră inedită de propria ființă lăuntrică, explorând cu sensibilitate și profunzime abisurile sinelui. Adrian Grauenfels este descris drept un poet postmodern, de mari resurse, cu un talent ce nu și-a dezvăluit încă toate dimensiunile. Riri Sylvia Manor, laureată a prestigiosului Festival Internațional de Poezie „Lucian Blaga”, ediția a XI-a, se distinge printr-o poezie de factură intelectualistă. Ea reușește să îmbine ingenios, într-un echilibru aproape farmaceutic (după cum observa Marin Mincu), elementele cotidianului cu acelea livrești. Această abordare duală conferă operei sale o complexitate aparte, în care banalul devine pretext pentru meditații filozofice și introspecții adânci. Utilizând un limbaj precis și rafinat, Manor explorează temele universale ale existenței umane, de la efemeritatea timpului până la căutarea sensului în haosul cotidian. În această alchimie subtilă, fiecare poem devine o miniatură atent lucrată, în care sensurile se revelează strat după strat, invitând cititorul la o lectură atentă și reflexivă.

Alți poeți care-i atrag atenția lui Ion Cristofor sunt: Shaul Carmel, Luiza Carol, A. Clain, Sebastian Costin, Sandu David, Madeleine Davidsohn, Andrei Fischof, Maria Găitan – Mozes, Albert Goldenberg, Mircea Gorun, Solo Har, Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, Iulius Iancu, Mioara Iarchi – Leon, Solo Juster, Paul Kidron, Radu Klapper, Rabanit Debora Landman, Tania Lovinescu, Bianca Marcovici, Liana Maxy, Ana Negreanu, Sesto Pals, Noemi Pavel, Paul Păun, M. Rudich, Silviu Sanie, Eran Sela.

În cea de a doua secțiune, regăsim pe unul dintre cei mai populari poeți, afirmat cu preponderență în perioada monarhică – este vorba despre Ion Pribeagul. pline de haz, vervă, invenție verbală, aciditate umoristică, poemele autorului sunt caracterizate de virtuozitate formală, de o subțire ironie sentimentală”.  

În concluzie, cartea „Istoria literaturii de limbă română din Israel” de Ion Cristofor reprezintă o contribuție esențială la înțelegerea și aprecierea unei literaturi mai puțin cunoscute, dar extrem de valoroase. Printr-o analiză riguroasă și cuprinzătoare, Ion Cristofor pune la dispoziția cititorilor nu doar o panoramă evolutivă, ci și o incursiune profundă în operele și viețile poeților și scriitorilor care și-au găsit inspirația pe meleagurile israeliene. Această lucrare nu doar că documentează și contextualizează evoluția literaturii de limbă română din Israel, dar reușește și să evidențieze contribuția acesteia la patrimoniul cultural global, subliniind legăturile profunde dintre identitatea națională și experiențele universale ale exilului, înstrăinării și integrării.