Nu am mai avut ocazia de a sta ceva mai mult timp în Turnu – Severin, precum zilele trecute…

Am ales un hotel la stradă, la aproximativ 300 de metri de centrul orașului (în realitate, cred că erau mult mai mulți).

Prima zi:

Am mers înspre Dunăre, pentru a lua masa pe vapor. În drum, am trecut pe lângă vestita cetate a Severinului, precum și pe lângă o pădure.

Severinul este un oraș extrem de liniștit. În multe momente crezi că nu este locuit.

Am ajuns destul de repede la destinație: am nimerit chiar în dreptul vaporului pe care scria Vraja Dunării – era cam singurul deschis, duminica, la prânz. Și era și destul de aglomerat. Am întrebat despre o masă liberă: „avem una, dar este rezervată!” (cum o mai veni și asta?). Mai departe, pe punte, am văzut vreo patru – cinci mese, care erau chiar libere, dar și în soare – nu se putea sta: soarele era destul de intens.

Am revenit în spațiul cu acoperiș… Între timp, se eliberase o masă.

Am comandat o porție de hamsi, la sugestia tinerei ospătărițe: „e foarte bună, cu mămăliguță și mujdei de usturoi”. A! inițial, nu puteam lua loc, pentru că tânăra, de altfel extrem de amabilă, nu apucase să șteargă masa: nu mai știa unde-și pusese cârpa.

Până la pregătirea porției cerute, m-am gândit la viața turcilor din Ada Kaleh: pe aici, trebuie să fi fost insula. Traiul le-a fost bun și era un spațiu exotic: puteai să cumperi alviță, rahat, halva, dulcețuri, baclavale, bragă etc. Din fotografii, reiese bunăstarea locuitorilor: bine îmbrăcați, răzimați de zidurile unor case mari, solide.

(Va urma)