Timpurile vechi păreau confiscate 
de cifrele reprezentând ore 
pe cadranul ceasului. 
Mi-am apropiat urechea de ora 14,00. 
Am auzit zăngănit de arme, 
iar la ora 15,00, 
aproape ștearsă, 
un pocnet de pistol. 

L-am întrebat pe tata de când e ceasul. 
„De pe la 1860 și..., 
când Negruzzi l-a întâlnit pe A. Pușkin". 
Uitasem că Pușkin a fost rănit mortal. 

Pictura în tonuri de toamnă 
de pe suprafața memoriei 
se dilua în sentimente, 
precum, 
în fântâni, 
focul razelor, înainte de apus. 
Zugravii spală icoane neîmplinite 
în ape curgătoare. 

Am căutat, 
în oraș, 
banca pe care am stat 
și am dat numai peste o umbră 
în mine însumi. 

Starea de iubire, 
pe care am trăit-o în peisajul autumnal, 
în deplin real, 
am regăsit-o ca pradă în pliscul 
unei păsări numite "uitare". 

În partea tăcută a parcului, 
se concentraseră paletele sonore 
ale acelei întâlniri...