Dacă nu aflați pe nimeni în lume
cu inima deschisă,
deși întâlnirea fastă cu voi -
de când o aștept! - 
mirați-vă de roze,
al căror parfum ca stâlp 
susține veșnicia, 
abia întrezărită de fiecare om. 

Probabil că în inimi,
se vor fi produs furtuni,
care au spulberat bucuria 
și bunătatea din ființa îmbătrânită,
sub talpa vremii, 
dar uitați-vă în jur: 
pământul a zămislit vestitul liliac, 
iar în azur se aude 
al privighetorii glas.
Nu e aceasta o minune? 
Ce mai așteptați? 
Dulcețuri și apă, 
din mâna gospodinei 
(gătite elegant)?
Vă dirijez eu corul, 
veniți degrab'!
Culoarea este punctul de sprijin,
cerut de Galilei, 
ca să răstoarne planeta
între florile gravitând pe axa ei...

(Va urma)