În lumea de apoi, 
cum va trece vremea?
Spre altă moarte, 
nu are cum să ne împingă 
(am scăpat de-o grijă!),
nici spre altă vârstă 
(aceasta ar fi a doua grijă!). 
Ar trebui să ne mulțumim 
cu etatea în care am apucat eternitatea? 
Vreun beteșug, 
aduse de bătrânețe, 
ne va mai chinui? 

Voi avea ocazia să merg 
pe sub pomul din Biblie. 
Îl voi privi altfel decât Adam,
cu aducerea-aminte a celor pătimite
pe glie. 

Cât voi contempla 
pomii și verdeața,
în grădina raiului!
Floarea din ram,
răsfrântă în mine, 
va deveni eu 
și voi trăi, 
pentru prima dată, 
senzația vegetalului.

Mă voi comporta ca paharul, 
pentru care ultima picătură 
contează:
voi sta într-un picior 
și mă voi revărsa
în fericire!