În dreptul unui bloc, gândul meu țintește apartamentul unui cunoscut, care s-a apucat să scrie romane, la senectute. I-am împrumutat un studiu asupra acestui gen literar, de la care a luat ce a vrut. Romanele lui sunt dedicate momentelor importante din istoria națională. Cu toate acestea, cartea pe care a conceput-o cel mai bine este despre aventuri – pagini extrem de captivante. Mă întreb oare de ce nu a continuat să se dedice acestui tip de literatură – s-ar fi priceput extraordinar! A cotit-o spre așa-zisa literatură serioasă, când aproape tema nu contează, dacă textul este bun. O carte pentru copii bine scrisă este peste alta cu subiect grav.

(Va urma)