14 ianuarie, 2021

Soarele matinal a înviorat câinii, care, dezghețați după frigul de azi-noapte, latră acum de bucurie, umplând văzduhul cu abur în formă de bot.

Apa nu a avut timp să se scurgă în pământ și a rămas la rădăcina trandafirilor. În dimineața aceasta, grădina este un patinoar pe care nu mai alunecă nicio floare.

Aș da cu piciorul să fărâm gheața, dar parcă m-aș lovi pe mine însumi, cel care mă oglindesc în cleștar.

O aducere-aminte coboară în mine, de la cap în jos, înspre adâncul ființei: am mai văzut pojghița aceasta de gheață în copilărie,

dar se ducea la vale, prin șanț, destrămându-se în tumult,

pe când eu urcam spre casă.

Era prin februarie…

Acum, dacă fug, îmi îngheață obrazul.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *