Unul dintre bunii mei prieteni, Ioan Anastasia, dispărut dintre noi, în 2009, mi-a povestit următoarea întâmplare, petrecută într-un sat de pe lângă Filiași.

Prin anii șaizeci, murise Marin Bâtacu și era dus la groapă, într-un car tras de boi… La un moment dat, „Mortul” s-a ridicat din sicriu. Lumea din alaiul funerar, în frunte cu preotul, a rupt-o la fugă, te miri pe unde. Marin Bâtacu, derutat și el de cele pe care le vedea, s-a îndreptat înspre bodega din apropiere. Cârciumarul, fiindcă avea un picior de lemn și nu putea să se ascundă sau să fugă, precum au procedat clienții, a rămas la tejghea. Observând că „mortul” vorbește în pace și nu este agresiv, mușterii au ieșit de sub mese:

„Nea Marine, ce pățiși?”.

„Ce să pățesc? Au venit doi la mine: unul m-a luat de un braț, altul de celălalt braț și m-au dus la un bărbat chel, care, uitându-se în catastif, m-a întrebat cum mă cheamă. După ce i-am spus, s-a adresat celor doi: L-ați greșit. Pe Ilie Cismaru trebuia să-l aduceți!”.

Între cei care l-au chestionat pe Marin Bâtacu, se afla și cel nominalizat. Cu toții au râs. Seara, Ilie Cismaru a murit. Marin Bâtacu a mai trăit, deși era bătrân, încă vreo cincisprezece ani: într-un an, era cât pe ce să fie condamnat, din cauză că furase câteva dale de la dig.

Ioan Anastasia, care bănuia că bărbatul chel ar fi fost Sf. Petru, a reluat povestea mai târziu, la Câmpina, în prezența Jenicăi Tabacu.

Când Ioan Anastasia a decedat, Jenica m-a sunat să mă întrebe ce s-a întâmplat cu Ion. Acum doi ani, când, în preajma Crăciunului, la toate posturile de televiziune, s-a anunțat moartea Jenicăi, eu nu am mai avut pe cine întreba despre tragedie, fiindcă, mi-am dat seama, alții mai apropiați decât ei, în context, eu nu aveam. S-au dus amândoi ca enigmele.