Piramidele

Prin 2003, în luna august, pe una dintre străzile centrale din urbe, așteptând în fața firmei de instalat centrale de apartament, l-am întâlnit pe unul dintre amicii mei, care era încântat de perspectiva unei vacanțe în Egipt: „Te duci tu în fierbințeala de acolo, când abia aici, la noi, rezistăm?”. Intervenția mea l-a tulburat: s-a uitat în ochii mei îngândurat, însă a clătinat din cap și a adăugat: „Vreau să văd piramidele!”. După ce am mai schimbat o vorbă-două, a plecat de lângă mine, înspre mașina lui, parcată în capătul străzii: „Mă uit după el ca pentru ultima dată” – am nutrit acest gând. Și aleea avea un aspect de tunel, din cauza îngustimii. Pentru ultima dată a fost. În Egipt, în penultima zi a excursiei programate, a făcut infarct. Erau prevăzute niște scufundări cu echipament de supraviețuire, distracție la care s-a înscris. I s-a făcut rău pe marginea bazinului și a murit. Nu avea decât 47 de ani.

P.S.

Descoperise că avea o fiică – trăitoare în Germania – care l-ar fi sunat. Stabiliseră să se întâlnească în parcarea din apropierea combinatului, la o dată ulterioară revenirii lui din excursie; plin de speranță, își imagina cum va decurge momentul și îmi povestea… În clipa în care simțea că se scurge viața din el, oare a avut tristețea ratării acelui vis? Obida lui (că va fi moștenit de niște nepoți îndepărtați, despre care îmi mărturisea că abia așteaptă să-l vadă murind, pentru a-i lua casa) îl va fi copleșit, îl va fi însoțit ca o umbră, în lumea de apoi?

I-am oferit o carte, pe care a așezat-o în biblioteca lui (bibliotecă de care era mândru). Uneori, mă gândesc la soarta acelui exemplar, pe care mâini a încăput și dacă a fost răsfoit de cineva și ce-și va fi spus în sine, la vederea dedicației pentru amicul meu: îl va fi aruncat? Culmea este că, ultima dată când l-am vizitat, am fost pe punctul de a-i cere să treacă apartamentul pe numele meu, pentru a face o fundație culturală etc., dar mi-a fost greu să-mi exprim ideea și-mi pare rău, deși nu cred că ar fi consimțit, fiindcă nu știa că era atât de aproape să-i sune ceasul și l-ar fi speriat premoniția, ca pe oricare.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *