Arătarea de foc

În Cehia, precum în Țările de Jos, se întunecă mult mai târziu, față de la noi…

După ora 22, pe autostradă, pe dinaintea mașinii, a zburat un fel de ființă minionă de foc, venită din stânga, de pe benzile celelalte. În timp ce zbura, și-a consumat alcătuirea. Nu am explicație pentru asemenea apariție, dar părea voluntară, cu obiectiv al cursei.

După câțiva kilometri, am oprit mașina, pentru alimentare. Sub roți, am întrezărit o hârtie de zece euro, pe care am ridicat-o: n-o puteam lăsa în agonie.

Am intrat într-un restaurant de tip „Împinge tava!”, care mi-a dat un sentiment de stranietate: în vitrine, puteai vedea ciolane în sosuri grase; restaurantul era frecventat de numeroși șoferi de-ai noștri (transportatori) – umblau, fiecum, în pantaloni trei sferturi, cu tricouri sau cămăși, trecute peste burtă. Rupeau cuvinte în limba cehă.

Am luat un ceai verde și o apă plată. Aș fi comandat și o ciocolată, dar nu am mai avut starea de a mai alege, fiindcă nu mă simțeam confortabil în acel loc.

Am urcat repede la volan și „Toate pânzele sus!” către orașul lui Rumburak.

(Va urma)

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *