Ziua de marți

La ora 8,00, merg într-o benzinărie, pentru a umfla roțile mașinii, benzinărie care nu-mi este în cale, dar la care, periodic, amicul BAD trage, ca în propria-i curte – și îmi spun că știe el de ce. Îi imit obiceiul: parchez relaxat, desfac fiecare căpăcel în parte și iau, plin de încredere, manometrul dintr-un fel de cui întortocheat; îmi pun și ochelarii, pentru a citi numerele de pe ecran, dar manometrul nu are geam. Intru în benzinărie și întreb dacă, totuși, aparatul îmi va indica obiectiv presiunea din pneuri: „Mai bine vă duceți la altă benzinărie, care este mai încolo” – îmi recomandă lucrătorul. „Ați anunțat că manometrul are geamul spart?”. „Este a doua oară, într-o săptămână, când a fost reparat! Dau clienții cu el de pământ”. „Și voi unde sunteți?” – remarc supărat.

La a doua benzinărie, deschid geamul lângă lucrător: „Vreau să umflu roțile!”. „Nu funcționează. Duceți-vă mai în față, acolo unde se văd cauciucurile acelea” – îmi arată direcția. Prin ochiurile unui gard de sârmă, zăresc stivele.

Nu pot intra în curtea vulcanizării, pentru că un șofer și-a parcat Dacia anapoda. Cobor să-i cer să-și dea mașina mai spre dreapta…

După ce angajatul verifică presiunea în pneuri, îi adresez fireasca întrebare: „Cât costă?”. „Cât vrei tu!”. Un asemenea răspuns, indiferent unde-l primesc, mă induce unui stres de care nu am nevoie, fiindcă nu mă pricep. Iau niște bani schimbați, de câte un leu, și-i înmânez. Probabil este mulțumit, datorită reacției: „Bei o cafea?”. Cum aud deseori: „Cafea scurtă sau lungă?”, îmi aduc aminte secvența din Germania; mă pregătisem pentru meniul „Cafea lungă” și luasem paharul cel mai mare, care abia avea loc sub robinetul tonomatului. Când sunetul a anunțat finalul „operațiunii”, nivelul cafelei, pe care-l selectasem prin buton, abia acoperea fundul paharului. Dar dacă optam pentru „Cafea scurtă”?

(Va urma)

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *