De dimineață, am urmărit, în treacăt, filmul Green Lantern, pe HBO – nu sunt amator de SF, dar s-a nimerit să nu am ce face și să stau cu ochii pe ecran – probabil m-au atras efectele speciale. Ulterior, mi-am revăzut textul, pe care l-am postat, aseară, pe blog. Recitindu-l, mi s-a părut că îmi evocă un fapt cunoscut, fiindcă, din acele rânduri, răsărea, spre mine, fața extraterestrului din film; anticipasem – am scris poemul acum mai bine de un deceniu, dar l-am redescoperit aseară, între manuscrisele imprimate pe un stic – atât configurația personajelor, cât și bătălia epică dintre ele. Poemul ar fi fost suportul perfect pentru cinematografie și, încă o dată, m-am gândit la disponibilitatea mea de a prevesti, în scris, diverse evenimente, fără a fi și conștient de impact sau că, sub pană, am ticluit un fragment din viitorul artistic sau real.

(Va urma)