„Întunericul din butoiul gol este mai mare decât negura de afară, din noapte” – trebuia să începi așa – m-a sfătuit iubita mea – pentru că butoiul nu are înăuntru un întuneric mai adânc decât noaptea și termină cu asta: „Supărat, butoiul intenționează să lovească pământul, dar nu se poate mișca, neavând picioare, s-ar distruge, rupându-se la pământ, pentru că noaptea este mai întunecată decât el… Bietul butoi!”.

„Dar tu mi-ai descris mai potrivit butoiul, adăpostul meu de lăcomia lumii, ai scris o poezie frumoasă în paralel”.

„Doar tu poți vedea o poezie în vorbele mele, dar te cred”.

„Inteligența ta ne conectează la idei noi, premergându-mi filosofia. A da cu burta de pământ – aveți o asemenea expresie în limba ta?”.

„Nu avem expresia aceasta”.

„Mă așteptam ca limba ta să fie asemănătoare cu greaca”.

„Limba noastră este slavă. Am înțeles că avem un singur cuvânt la fel, dacă îmi amintesc bine: kromidia (greacă) = kromid. Trăim pe micul teritoriu al țării mele Mari și suntem foarte amestecați. Știi unde este Kilkis? Acest oraș este în Grecia. Bunicii mei sunt de acolo”.

(Va urma)