Tot scriind despre Diogene, 
m-am identificat, fără să-mi dau seama, 
cu niște probleme prin care a trecut marele filosof. 

Acum vreo trei nopți, 
am visat că eram prins de pirați. Da' stai, 
că în viziunea aceasta, 
mai întâi îi arătasem unui negustor o carpetă (seamănă cu un covor persan, da' avea țesută harta unei țări europene). 
Îl întreb pe negustor: „La cât o evaluezi, boss?".
Și el, hotărât, zice: „La trei mii de euro!".
Bine, îi replic, dar n-am apucat să mă bucur prea mult, 
că pirații, care tocmai se perindau prin talciocul oniric, 
mă auziră și mă urmăriră pe vaporul unde începeam să navighez 
spre țara de pe carpetă. 
Ăștia mă interoghează direct: „Cine te însoțește?". 
Și eu le răspund: „Diogene, boss!" și deodată, schimbă foaia.
Nu știu cum ar fi continuat,  
pentru că telefonul îmi zbârnâia lângă ureche. 
Eram sunat de L. F., care mă întreba 
dacă mai sunt fan Balzac: „Am văzut, la un anticariat, Moș Goriot – copertă groasă, beton – și m-am gândit să ți-o dăruiesc, de Sf. Nicolae”.

Cât a durat, acest vis m-a apropiat de personalitatea unui om (excepțional) care a trăit acum două milenii și jumătate. 
Evaluarea carpetei bej m-a dus cu gândul la mercantilismul specific protagoniștilor din Așii amanetului, program tv.

Tot scriind despre Diogene, 
m-am identificat, în subconștient, 
cu unele probleme întâmpinate de marele filosof. 
Astfel, în urmă cu vreo trei nopți, 
am visat că am fost prins de pirați, 
după ce, anterior, tot în vis, 
arătasem unui negustor o carpetă 
(asemănătoare unui covor persan) 
care avea țesută harta unei țări europene: 
La cât o evaluezi? l-am întrebat pe negustorul din vis. 
-La trei mii de euro! – a fost răspunsul, rostit ferm, tare, 
astfel încât, în talciocul oniric, 
am fost auzit de către pirații care m-au urmărit 
și pe vaporul pe care începusem să navighez 
spre țara desemnată pe carpetă. 
-Cine te însoțește? – m-au interogat pirații. 
-Diogene! le-am răspuns, fapt care le-a schimbat atitudinea. 
Nu am mai avut parte de continuare, 
întrucât telefonul zbârnâia lângă mine – eram sunat de L. F., 
care, la rându-i, m-a întrebat dacă mai sunt fan Balzac: 
„Am văzut, la un anticariat, Moș Goriot – copertă groasă, rezistentă etc. 
și m-am gândit să ți-o dăruiesc, de Sf. Nicolae. 

Atât cât a durat, visul m-a apropiat de personalitatea unui om (excepțional) 
care a trăit acum două milenii și jumătate, 
iar evaluarea carpetei bej, de spiritul mercantil al protagoniștilor 
programului Așii amanetului, program tv.