Tot scriind despre Diogene, 
m-am identificat, în subconștient, 
cu unele probleme întâmpinate de marele filosof. 
Astfel, în urmă cu vreo trei nopți, 
am visat că am fost prins de pirați, 
după ce, anterior, tot în vis, 
arătasem unui negustor o carpetă 
(asemănătoare unui covor persan) 
care avea țesută harta unei țări europene: 
La cât o evaluezi? l-am întrebat pe negustorul din vis. 
-La trei mii de euro! – a fost răspunsul, rostit ferm, tare, 
astfel încât, în talciocul oniric, 
am fost auzit de către pirații care m-au urmărit 
și pe vaporul pe care începusem să navighez 
spre țara desemnată pe carpetă. 
-Cine te însoțește? – m-au interogat pirații. 
-Diogene! le-am răspuns, fapt care le-a schimbat atitudinea. 
Nu am mai avut parte de continuare, 
întrucât telefonul zbârnâia lângă mine – eram sunat de L. F., 
care, la rându-i, m-a întrebat dacă mai sunt fan Balzac: 
„Am văzut, la un anticariat, Moș Goriot – copertă groasă, rezistentă etc. 
și m-am gândit să ți-o dăruiesc, de Sf. Nicolae. 

Atât cât a durat, visul m-a apropiat de personalitatea unui om (excepțional) 
care a trăit acum două milenii și jumătate, 
iar evaluarea carpetei bej, de spiritul mercantil al protagoniștilor 
programului Așii amanetului, program tv.