Alergi după mine, 
pentru că te-am sărutat pe ascuns....

Vrei să-mi pui piedică și mă prăvălesc 
în iarba moale a câmpului,
ca piatra ce renunță la formă, 
lăsându-se purtată de vreme.

„Vasăzică, așa! Ne furăm dragostea! 
Lasă că îți arăt eu!" și mă gâdili ca pe prinț. 

Îmi cad insignele de pe tunică, 
decorațiile se turtesc în îmbrățișări. 
Te și înțeapă una: 
„Noi avem distincții, domnule! 
Ne împopoțonăm, altfel nu putem sta".
Mi le dai jos cu migală.

Te privesc, 
în timp ce tu, 
ridicată deasupra-mi, 
devii un centru de gravitație, 
iar eu, în acest moment, 
sunt mai fericit decât orice stea 
care își arde esența, 
neștiind ce e să fii viu în iubire.

Alergi după mine, 
pentru că te-am sărutat pe ascuns....
Vrei să-mi pui piedică și mă las, 
prăvălindu-mă în iarba moale a câmpului.

„Vasăzică, așa! 
Ne furăm dragostea! 
Lasă că îți arăt eu!" și mă gâdili ca pe prinț. 
Îmi cad insignele de pe tunică, 
decorațiile se turtesc în îmbrățișări. 
Te și înțeapă una: 
„Noi avem distincții, domnule! 
Ne împopoțonăm, altfel nu putem sta".
Mi le dai jos cu migală.

Te privesc, 
precum stai pe mine 
și mă gândesc la cât de fericit sunt eu, 
față de stele, care, 
deși eterne,
nu au suflet în piept.

Alergi după mine, 
pentru că te-am sărutat pe ascuns....
Vrei să-mi pui piedică și mă las, 
prăvălindu-mă în iarba moale a câmpului.

„Vasăzică, așa! 
Ne furăm dragostea! 
Lasă că îți arăt eu!" și mă gâdili ca pe prinț. 
Îmi cad insignele de pe tunică, 
decorațiile se turtesc în îmbrățișări. 
Te și înțeapă una: 
„Noi avem distincții, domnule! 
Ne împopoțonăm, altfel nu putem sta".
Mi le dai jos cu migală.

Te privesc, 
precum stai pe mine 
și mă gândesc la cât de fericit sunt eu, 
față de stele, care
nu au parte de strălucirea 
pe care ele o dau lumii.