În vitrina magazinului de lângă școală a apărut, parcă sub bagheta unui magician, un avion roșu cu aripi largi. I-am vorbit mamei acasă, iar ea mi-a spus: „Lasă jucăriile și treci și învață!”.

Ca un adevărat căpitan de cursă lungă, mi-a ordonat să stau „în banca mea”. Totuși, ceea ce nu mi-a putut reprima a fost bucuria de a mă uita zilnic în vitrină. Până într-o zi, când avionul a „zburat” și a aterizat în recuzita altui copil.

Din sufletul meu, imaginea acelei jucării — tabla strălucitoare, formele suple ale aparatului de zbor — nu s-a estompat niciodată.

În 2008, am publicat un poem intitulat Avionul roșu…

Cristian îmi povestea că a văzut o fată de vreo 30 de ani. Era atât de frumoasă încât îți băteai copiii cu moțul de la bască, de foc și de inimă rea

în frizerie
pacea lucrurilor bate din aripi

dacă nu ești atent
scaunul pleacă în zbor cu tine
și plutești până la urechea altui client
ca o șoaptă de mai

rămâi spectator
chiar dacă scaunul fuge de sub tine
când afli despre greva regală
monarhul îngropat în cerneală
ca un răspuns trimis
unui despot cu pistolul ascuns în haină

evenimentele din afară
intră în frizerie
în trăsuri de gală

cel de la rând
urcă pe scenă
îi vine momentul
vrând-nevrând
are ceva de spus

vezi informația coborând
întâi un picior din șaretă
apoi tacticos
în haine noi
abia sosite din Paris

timpanul frizerului
gâdilat de vibrația mașinii de tuns
primește noi povești
despre câte și mai câte

miros de spirturi
și parfumuri semețe
plutește peste alene

În frizerie, e o pace a lucrurilor 
care dă mereu din aripi.
Dacă nu ești atent, 
scaunul pe care stai 
o ia din loc, împreună cu tine cu tot 
și te trezești în zbor pe la urechea altui client, 
ca o șoaptă de mai. 

Dacă ești mai atent, 
rămâi doar în postura de spectator,
chiar dacă scaunul fuge de sub tine, 
când afli despre greva regală 
în care monarhul s-a îngropat în cerneală, 
ca un răspuns către despotul cu pistol în halat. 

Evenimentele din afară ajung  
în trăsuri de gală pe calea undelor. 
Clientul care este la rând urcă pe scenă 
și este momentul lui. 
Vrând-nevrând are ceva de spus. 
Veștile coboară cu piciorul întâi scos din șaretă, 
apoi tacticos în haine extrem de noi, 
de la Paris aduse. 
Timpanul frizerului, 
gâdilat de sunetul mașinii de tuns, 
e îmbogățit cu informații noi 
despre câte și mai câte. 

Mirosul de spirturi și de alte parfumuri semețe
plutește alene. 

dovleacul decupat
zâmbește spre mine

cară toamna în spate
și nu lasă niciun strop
să izbucnească în față

poate ar stropi fețele atâtor doamne
și nimeni n-ar mai ști adevărul
despre ridurile lor

de aceea 
mă uit mai aproape
la câteva din preajmă
cum stau la taifas
ascunse sub geci
și numără porumbeii din pomi

frunza trece din verde în galben
trunchiurile stau pe gânduri
în aceeași veche ponosire
a griului de pe coajă

ce aș putea să scriu
din ce adună ochii?

vehiculul care huruie pe stradă
în niciun caz
îi e imposibil retinei să-l țină parcat
și ar zvârli pulbere în iriși
la frânarea în culoare 
mai mult decât lasă căruța
pe ulița scăpărând 
de la țesturi

o, mi-am dat seama:
voi nota privirea aceea spre mine
atașată de un zâmbet pal
venită dintr-un unghi de vedere
mai abstract

Dovleacul decupat zâmbește la mine 
și are întreaga toamnă în spate. 
O cară după el, 
dar nu o lasă niciun strop să izbucnească în față. 
Poate ar stropi atâtea dudui pe chip 
și nu ar mai ști nimeni adevărul despre ele, 
dacă au riduri sau nu. 
Este motivul pentru care mă uit mai îndeaproape 
și eu 
la câteva din preajmă, 
precum stau ele, ascunse sub geci, 
la taifas și numără porumbeii din pomi. 

Frunza e dinspre verde spre galben 
și trunchiurile stau pe gânduri 
tot în aceeași veche ponosire a griului de pe coajă. 

Ce aș putea eu să trec în foaie, 
din ce adună ochii? 
Acel vehicul huruind pe stradă, în niciun caz! 
E prea greu pentru retina fină 
și câtă pulbere ar sări în iriși, 
de la trecerea lui peste culoarea lor - mai mult 
decât praful pe care-l ridică în urmă căruța 
pe ulița scăpărând de la țesturi. 

O, acum am aflat... 
Voi consemna o privire spre mine, 
atașată de un zâmbet pal, 
țâșnită dintr-un unghi de vedere mai abstract.