O, lumină, adusă în care trase de boi
din oraș, după lungi frământări prin porturi,
obosită de atâta alergare —
picioarele-ți supărând norii - 
te împing în sătuc,
spre odihna de seară.

În pătule, săniile frânte
de amurgul adânc.

Nu trebuie puse întrebări despre viață.
Ea vine cu bune și rele.
Le trăiește omul pe toate.